Dragostea dintai – pod intre vesnicii…

Iubesc. Si nu glumesc. Chiar iubesc.
Pentru ca e singurul mod in care imi pot dovedi ca traiesc. Pentru ca nu as vrea sa-mi masor viata cu vreo alta unitate de masura, decat cu iubirea. Iubesc, pentru ca in mine am inchis Dragostea si din cauza ca era infinit mai mare decat mine, acum da pe langa. Inima mea e atat de plina de da peste ea. Iubesc, pentru ca “intai El m-a iubit”. Iubesc, pentru ca am gustat ura si stiu ca nu mi-a placut gustul ei. Uneori iubesc chiar si fara “pentru ca”. Iubesc, pentru ca astazi cand am deschis ochii, doua buze pline de ciocolata au lasat o urma pe obrazul meu. Iubesc, pentru ca uneori 20 de kg in spate pot umple inima altcuiva de fericire. Iubesc, pentru ca desi n-aud vocea Lui, zorile vin. Iubesc, pentru ca desi a fost scuipat, s-a urcat pe cruce si-a murit. Iubesc, pentru ca am murit odata cu El si am inviat odata cu El. Iubesc, pentru ca nu am nici cea mai mica idee sa fac altceva. Nu stiu sa cant, nu stiu sa dansez, nu stiu sa pictez. Iubesc, pentru ca daca n-as iubi as fi un mare nimic. Iubesc, pentru ca nu imi place sunetul de chimval zanganitor. Iubesc, pentru ca mi-am inceput deja vesnicia. Prima vesnicie. Cea in care pot sa aleg iubirea. In cea de-a doua nu exista nimic altceva, decat iubire. Iubesc, pentru ca ce dragoste mai mare decat doua vesnicii intr-o singura viata? Iubesc, pentru ca vreau sa nu pier niciodata. Iubesc, pentru ca doar asa pot sa sufar totul, sa iert totul, sa cred totul si pe deasupra, sa ma umplu de toata nadejdea.
Alteori iubesc fara “pentru ca”.

Si daca vi se pare ca iubesc prea mult, eu cred ca vesnic voi trai intrebandu-ma daca nu cumva iubesc prea putin…

Din El, prin El si pentru El,
Tina…

~ by signatureofthedivine on December 17, 2008.