Invitatia schiopului la dans…

     Sta cu capul plecat, si cu trupul istovit rezemat de toiagul care-i stia fiecare gand, de singura alinare ca i-a mai ramas, singurul care nu-l vrea mort. Esau e pe urmele lui. Rahela si Leea nici nu se gandesc la el.
    E apus..si dincolo de rau e locul unde trebuie sa ajunga, dar e cuprins de teama, de rusine, de oboseala. Isi dezlipeste cu greu talpa sandalei prafuite de pamant si cade lovit de o mana puternica! In cadere isi revede toate miniciunile, toate gandurile necurate, toate pacatele. Coapsa i se crapa, si lumina din mijlocul serii il orbeste. Cand se ridica, toate amintirile ii sunt sterse, toata frica i-a fost arsa de Raza cea mai puternica.
    E schiop, dar a trecut raul…
    E lovit, dar Esau il imbratiseaza…
    Cand te intalnesti cu Dumnezeu, nu mai poti merge prin lume decat schiop. Schiop pentru lume. Orb pentru pacat. Schiop pentru mizerie. Orb pentru duhul lumii acesteia… Dupa ce L-ai gustat pe Isus, nu mai vrei sa gusti nimic altceva. Nu mai ai ochi si nu mai ai pasi decat pentru “calea ingusta”. Dupa ce te arunca la picioarele Lui, te ridica curat. Te ridica perfect. Te ridica sfant, si tie iti ramane sa treci raul asa. Nu mai poti privi filmele pe care le priveai si apoi sa mergi la intalnirile de tineret si sa chemi Numele Lui, intrebandu-te de ce nimic nu se intampla. Nu mai poti asculta aceeasi muzica plina de ura, plina de durere, ci vei schimba totul cu dragostea Lui. Dupa intalnirea de la Peniel (Fata lui Dumnezeu), te lepezi de minciuna, de cuvinte urate, de ochi pacatosi, de minte murdara, de tot ce nu e spre slava Lui… (“Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea, si sa Ma urmeze. – Matei 16:24).
    Inca din pantecele mamei, Iacov a apucat pe fratele sau de calcai si a luptat cu destinul. Soarta nefavorabila, pentru multi, o ducem in piept inca de la nastere si ne luptam ani de zile sa o schimbam cu o alta mai lina si fara atatea adancituri. Doar intalnirea cu El face omul simplu si obisnuit de pe strada, cel fara trasaturi deosebite sa para cel mai special. Doar Duhul Lui ii schimba grimasa de pe fata cu sclipirea fericirii.
    Iacov nu s-a lasat biruit, de aceea ingerul a trebuit sa-l imblanzeasca lovindu-l in coapsa. El avea atata dorinta de a primi binecuvantarea, de a scapa de blestemul soartei de pana atunci. Vroia sa ii fie si bine, asa cum o faci de atatea ori, cand nu mai suporti nedreptatea, lipsurile, durerea si infrangerea. Il iei pe Dumnezeu “de guler” si Ii spui ca de langa El nu mai pleci pana nu primesti binecuvantarea promisa, pana cand soarta ta nu se schimba radical. Plangem si ne rugam de El de atatea ori, uitandu-ne la cei rai din jurul nostru cum propasesc si cum noi stagnam in neimplinire si frustrare. Aproape ca Il biruim pe Domnul cu oboseala ce o aducem prin staruinta noastra, dar acolo la Betel, la locul de intalnire cu El, Domnul e credincios si raspunde. Iti va raspunde si tie daca-L cauti. “Ma vei cauta si Ma vei gasi, daca Ma vei cauta cu TOATA inima. Ma voi lasa sa fiu gasit de voi.”
    Iacov a ramas singur. Atunci ceva din el, un sentiment strain, de care totusi apartinea, l-a chemat sa treaca raul…la intalnire. Domnul i-a dat intalnire. Si el a raspuns. Acolo Dumnezeu i-a schimbat pana si numele. A fost o schimbare radicala. Schimbare totala. De 101%. Pentru ca a primit si multe binecuvantari pe deasupra.
    Toti suntem normali, pana ajungem sa ne cunoastem reciproc. Atunci ne vedem incheieturile scrantite si schiopatarea. Pentru multi pare o slabiciune si o scazaminte, un handicap, dar pentru noi e o piatra de aducere aminte pusa chiar in locul cel mai aproape, chiar in tine, sa nu poti sa o mai uiti sau sa o pierzi. E semnul unui legamant divin: “Am luat o bucata din tine si ti-am dat o bucata din Mine in schimb.”
    Lumea te va arata cu degetul, va arata spre coapsa care te face sa schiopatezi. Prietenii vor rade de privirea ta timida, dar nu uita ca Dumnezeu Insusi s-a facut toiagul tau, Cel pe care sa te poti sprijini cand ai obosit, cand raul pare prea adanc, cand dincolo de el nu stii ce te asteapta, sau daca te mai asteapta ceva. “Tu ma sprijinesti cu dreapta Ta biruitoare.” Drumul acesta al sfinteniei il poti strabate doar mergand altfel decat lumea.
    Atunci cand e El in tine ceva produce rezonante la nivel de constiinta cand ceva strain si periculos intra in sistem. Sunetul bizar de Blue October in IPod, nu se mai potriveste. Nu-si mai au locul nici versurile care te fac sa te balacaresti in rusine si disperare, sentimente taietoare care le aduni in tine si le impachetezi bine si le faci tot mai mult loc, formand astfel o bomba cu ceas gata ca la prima izbucnire sa imprastie toata inima pe pereti. Pentru ca odata atins de El, vei lasa intrebarile lumii acesteia in melodiile sale ametitoare si hipnotice si le vei inlocui cu raspunsurile datatoare de eliberare si alinare, regasind “pacea ce intrece orice pricepere”…
    Batalia imensa din noi o ducem la nivelul gandului, unde cine castiga va domina urmatoarele fapte. A dominat cumva un film, o comedie noua, care are plin de aluzii si aplicatii pe care nu le-ai stiut dar care te rusineaza si pe tine, asa singur in camera? Rostesc acele cuvinte care te-ar fi inrosit acum ceva vreme, cand erai mai tanar si mai inocent, dar acum zambesti larg si cu multe intelesuri? Furi replici pe care le arunci fara tact in nasul persoanelor care te vor crede “cool”, deschizand o cautare si o goana alerta dupa ideea de a ramane la fel de popular, cautand mereu si mereu sa te intreci cu gluma ca apoi sa te tenteze sa le si pui in practica?  Nu te mai mustra nici un gand si aplici tot ce vezi si auzi  cu nerusinare? Si aici vine partea scarboasa a caracterului, ca vii la tineret,la  intalnirea de joi si chiar duminica (dimineata si seara) cu constiinta in cusca si cu calus in gura, cu aureola pe pozitie: “Sunt smecher(a), dar sfant(a).”
    Iacov, dupa ce a murit, a fost plans de un popor intreg timp de saptezeci de zile. Iacov a lasat ceva in urma, Iacov a trecut prin lume atingand inimi, schimband inimi. Iacov a trecut schiop dar a ridicat pe multi. Cum va fi trecerea ta pe pamant, aceasta casa temporara? Cate inimi vei schimba? Cate picioare slabanogite vei ridica si cate maini tremurande vei linisti? La capat ce vrei sa auzi? “Pleaca, nu te cunosc!” sau “Intra, rob bun si credincios!” ?
    Te afli la ultimele pietre ale apei ce trebuie s-o strabati. Doar cateva dintre ele iti vor mai sfasia talpa cea schioapa. Mai e putin si se revarsa zorile. Si apoi, ajuns la mal, de cine vrei sa fii intampinat?

Prin El,
Tina si Mirela…

~ by signatureofthedivine on December 17, 2008.