Jugul cel bun…
Omul a fost creat cu dorinte, cu vise, cu dorul de a avea. Si daca nu s-a nascut asa, a invatat pe parcurs sa vrea. Toti vrem ceva. Fiecare din noi tanjeste dupa un lucru, dupa o persoana, poate dupa un loc. Vrem liniste, fericire, vrem sa ne fie mereu bine. A avea mereu mai mult a devenit pentru majoritatea singurul tel. Uitam ca “omul nu ia nimic cu el cand moare” (Ps. 48:16). Si pentru ca plecam de pe pamant mai goi decat cand venim, pentru ca nu luam nici macar trupul cu noi, Dumnezeu ne spune : “Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui”. Pentru ca doar acestea rezista vesnic.
Vrem pace, si ne ascundem intr-un colt al lumii acesteia. Ne ascundem de prieteni, de familie, de munca … si de Dumnezeu, dar tot ce gasim acolo e de fapt singuratate. “Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu”. El e, pana la urma, Cel care spune : “Va las pacea Mea, va dau pacea Mea…Nu v-o dau cum o da lumea, sa nu vi se tulbure inima”…
Vrem conturi pline, in care sa tot curga bani, si nimic sa nu evadeze DIN el. Sa ne umplem buzunarele cu acea comoara despre care Biblia spune ca va putrezi…Oare daca intr-adevar o bucata de hartie ar fi putut sa ne implineasca, s-ar mai fi dezbracat Dumnezeu de toata slava Lui ca sa-si murdareasca talpile de aur cu noroi? Repet: “Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu”.
In cautarile noastre difuze si acerbe folosim toate mijloacele pentru a acapara totul, pentru a castiga doar noi. In egocentrismul nostru nu vedem ca noi cautam pe langa Imparatie si neprihanire, si ne balacim in restul ce vine pe deasupra. Trecem cu vederea peste neprihanire ca printr-un glob de sticla si tanjim dupa resturi, dupa faramiturile lumii acesteia. Imparatia ne pare departe, mai aproape e noroiul de aici, cu toate ofertele lui agatate de fiecare gard si la fiecare pas. Ne plac roscovele si nu mai stim ca pe sub zdrente avem haine imparatesti. Ne vedem doar cojile care ne strica orice farama de neprihanire si sfintenie. ” Fiti sfinti, caci Eu sunt Sfant”, de trei ori Sfant…
Cu ingrijorare intampinam fiecare zi, cu multe ganduri si apasari…ca nu este, nu avem, nu merge. Privinm in jos si ne frecam frenetic mainile una de cealalta in timp ce cautam soltuii. Biblia sta rezemata de un bibelou scump din portelanul cel mai fin din China. Ea nu are solutii pentru tine, asa-i? Asa ca mai adauga un capat de ata la firul vietii tale daca poti, prin ingrijorarea ce o porti necurmat in inima. Rugaciunea nu are loc, totul e ocupat, fiecare coltisor de ratiune sfanta nu are ce cauta in tine. Schimbul s-a facut: ai dat Cartea si rugaciunea din mana pentru ingrijorare, lacomie, judecata, santaj si lista poti sa o continui tu, cu tot ce te robeste… Matei 6:32: “Fiindca toate aceste lucruri Neamurile le cauta. Tatal vostru cel ceresc stie ca aveti trebuinta de ele”, si la vremea potrivita si in cautare neprihanita si sfanta le vom primi. Asa cum pasarile sunt purtate atat de gratios si nu duc lipsa de nimic, noi suntem copiii Lui… Luca 12:24 spune: “Uitati-va cu bagare de seama la corbi: ei nu seamana, nici nu secera, n-au nici camara, nici granar: si totusi Dumnezeu ii hraneste. Cu cat mai de pret sunteti voi decat pasarile!”
Ioan 18:36 “Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. Noi nu dupa ce este aici jos trebuie sa tanjim si sa suspinam, ci sa ne alinam cu gandul ca sus e Destinatia si Tinta noastra, acolo se vor sfarsi toate si e locul unde vom fi impreuna cu El. Imparatia veacului acestuia va pieri in chinuri amare si nici praful nu se va alege din ea, totul va trece, doar Imparatia lui Dumnezeu va dainui in veci. Asa ca noi in cunostinta de cauza ce vom alege? Sa ne bucuram de destrabalare pentru o vreme si apoi sa ardem vesnic, sau sa alegem ca si in suferinta sa ne intoarcem privirile cu toata neprihanirea spre Jertfa Suprema, pentru a locui pe veci langa Dragoste?
“Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gssi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoara“ (Matei 11:28-30). Nu este nimic ce Dumnezeu sa nu poata faca, sa nu poata da sau sa nu poata intelege. Da-I Lui inima ta zdrobita si duhul tau mahnit, care-I sunt jertfe placute. Da-I buzunarul tau cel gol, ca sa-l umple cu mila…Lasa-ti confuzia sa fie alungata de cel mai subtil gest al Dumnezeului atotputernic: “ma vei calauzi cu sfatul Tau”. Si atunci, cand vei intelege ca totul e de la El si ca “nici un fir de par nu-ti cade” fara voia Tatalui Ceresc, sa poti trece zambind prin lumea asta de lut care va arde, adunand comori pentru cer, comori pe care nici un hot nu le poate fura.
“Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate acestea vi se vor da pe deasupra.” O porunca urmata de o promisiune…
Doamne, da-ne intelepciunea de a Te cauta intai pe Tine si sfintenia Ta, pentru ca Tu sa reversi peste noi cele mai curate binecuvantari. Si umple-ne si de dragostea pura ca sa putem sa Te laudam chiar si atunci cand cerul pare ca nu vrea sa se deschida…
Prin El,
Mirela si Tina
Cu ce rămâi din toate
Spre câte-n lume-alergi
Cu tine-n veşnicie
Ce iei să duci când mergi?
Cu ce rămâi din banii
Pe care-i strângi zgârcit
Când moartea o să-ntrebe
Tu pentru ce-ai trăit?
Ce ce rămâi din câte
podoabe cauţi şi-mbraci
Când mulţi n-aveau nici zdrenţe
Ci tremurau săraci?
Cu ce rămâi din slava
Deşartă ce ţi-ai strâns
Când o să vină focul!
Cu scrâşnete şi plâns?
Cu ce rămâi din câtă
Grăsime-mpovărezi
Sau din frumuseţea care
Găteşti şi subţiezi?
Cu ce rămâi în urma
Cumplitului pârjol
Când toate-arzând, pleca-vei
Sărac, nebun şi gol?
Când Domnul o să vină
Cu slavă sau cu munci
Când tot ce-ai azi pieri-va
Cu ce rămâi atunci?
(Traian Dorz)

o lauda frumoasa si sincera.. (iar eu raman cu cele mai frumoase clipe..clipele pe care le-am indragit cel mai mult…! pentru ca mi-au fost date gratis.. si ma bucur.. ca nu as fi avut cu ce sa le platesc… TOTUL este prea putin..)
laurentiu said this on January 3, 2009 at 2:13 AM